Victor Ponta, ambasadorul onorific al Rusiei la București

Justiția în România, patria automobilelor, începe să aibă și ea mai multe viteze, potrivit reinterpretării dictonului „Fiat justitia, et pereat mundus”, de către fostul procuror-azi premier Victor Ponta: „Bine, bine, fiat justiția, dar fără să piară și lumea din cauza unui accident ca ăsta”, a spus premierul vizavi de activitatea procurorului „suveran și independent” din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care tocmai dispusese sechestrul asigurător pe produsele Petrotel-Lukoil, din pricina unui prejudiciu estimat la 230 de milioane de euro – evaziune fiscală și spălare de bani.

Ca reacție imediată, ambasadorul rus la București s-a declarat extrem de preocupat de situația creată, mai ales din cauza „stopării producției” pe parcursul anchetei – lucru total neadevărat -, ceea ce ar periclita funcționarea întregului lanț de producție al companiei Lukoil, iar pentru sensibilizare, dl. Malginov a amintit că, în timpul activității, compania a creat mii de locuri de muncă, a plătit regulat impozite la buget, a acordat sprijin comunelor din zonă, a investit în susținerea ecologiei, în perfecționarea structurilor medicale de urgență, în dezvoltarea surselor de energie verde și i-a ajutat pe copiii cu probleme.

În consecință, ambasadorul spera, sec, la momentul respectiv, ca „ancheta să se desfășoare nepărtinitor și obiectiv, în cadrul legii”, dar „și ținând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât și ale muncitorilor, precum și de interesele relațiilor ruso-române„, și anunța că va urmări atent dezvoltarea situației în jurul rafinăriei Petrotel-Lukoil.

Iar situația s-a dezvoltat rapid și într-un mod absolut „cuvenit”, așa cum ceruse Malginov.

Premierul român, Victor Ponta, părând, el însuși, adevăratul ambasador al Rusiei la București, în chestiune, a administrat cuvenita chelfăneală „procurorului suveran și independent”, susținând că dumnealui „nu este foarte interesat că Lukoil are 3.500 de angajați, că Oltchim cumpără doar de la Lukoil, și că au blocat combustibil la Oil Terminal și Conpet”.

Apoi, „fără a interfera în vreun fel activitatea suverană și independentă a procurorului”, șeful guvernului și-a manifestat, ferm, speranța că „acesta va ține cont că e vorba de 3.500 oameni și de niște interese economice de funcționare a altor companii extrem de importante”, și că „înțelepciunea și responsabilitatea celor care anchetează vor conduce la soluția legală”.

„Aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o mașină și indisponibilizăm mașina – apropo de Fiat justitia -, aici se indisponibilizază conducte… Bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu știu unde, și nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiția este independentă își face datoria și bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că așa e cu Justiția„, a continuat, malițios, Victor Ponta, să-și exprime deplina încredere în Procuratură.

Și, ce să vezi?! Procurorul a înțeles vorba prezidențiabilului, și a făcut cuvenita rectificare: după două zile a ridicat sechestrul asigurător, ceea ce a făcut din premier un adevărat erou al miilor de benzinari la pompă și al șefilor lor de producție și de sindicat.

În Kiseleff au început să sosească telegrame de mulțumire, din toate colțurile țării, și de susținere în campanie; Justiția a înțeles unde greșise, iar ambasadorul Rusiei la București se gândește, probabil, cu aplicație, cum să-l strecoare pe Victor Ponta în agenda lui Putin pentru o poză de colecție, tocmai bună de pus pe Facebook, în galeria selfie-urilor cu șefi de state.

Dincolo de toate plutește în aer cuvenita și angoasanta întrebarea: reforma Justiției este, oare, ireversibilă?!